Felicia Akkaya este genul de persoană care te fascinează de la prima întâlnire. Emite o prezență calmă, echilibrată, mereu stăpână pe sine: fără grabă, fără agitație, dar cu o eficiență remarcabilă. Felicia nu se impune prin discursuri grandioase sau gesturi dramatice, ci printr-o inteligență subtilă, care se simte în tot ceea ce face.

Profesor, psiholog și antreprenor, Felicia este fondatoarea rețelei educaționale Junior School, un proiect care redefinește standardele în educația copiilor, oferind un mediu de învățare modern, cald și inspirațional. Dar nu s-a oprit aici. Dorința de a sprijini dezvoltarea armonioasă a copiilor a dus la co-fondarea Kilostop Junior, prima clinică de nutriție din România dedicată copiilor, unde educația nutrițională și sănătatea devin parte dintr-un stil de viață conștient.

Dincolo de aura sa ușor misterioasă și zâmbetul prietenos, se află o femeie care a ales să fie un sprijin real pentru comunitate. Prin prezența sa în media, implicarea activă în proiecte de parenting și educație, dar și prin contribuții în sfera incluziunii sociale, Felicia demonstrează că succesul autentic înseamnă impact, un impact care schimbă vieți și modelează viitorul.

De-a lungul timpului, am fost profund impresionată de felul în care îmbrățișează fiecare rol cu naturalețe: lider, mentor, prieten. Este mereu deschisă, gata să ajute, fără să ceară nimic în schimb. Această combinație de profesionalism, viziune și generozitate face ca Felicia să nu fie doar un model de urmat, ci și o sursă constantă de inspirație pentru toți cei care o cunosc.

Acesta este doar un crâmpei din povestea ei. Prin acest interviu, îmi doresc să deslușesc puțin din misterul care o înconjoară și să ofer celor care nu au avut încă ocazia să o întâlnească, șansa de a o cunoaște mai bine.

Cum te-ai descrie în doar câteva cuvinte?

Ambițioasă, curioasă și cu o doză sănătoasă de perfecționism (uneori deranjantă pentru cei din jur, recunosc!). Îmi place să învăț, să construiesc lucruri și să cred că fiecare zi aduce o lecție nouă. Ah, și sunt o mare fană a planificării – deși viața îmi arată mereu că nu totul poate fi pus în tabele colorate!

Cum era Felicia copil? Ce îți plăcea să faci?

Eram genul de copil care punea o mie de întrebări și nu accepta un simplu „pentru că așa e!”. Iubeam să citesc, să mă joc de-a „afacerile” (încercam să le vând părinților desenele mele), iar dacă eram lăsată singură, îmi cream povești și scenarii. Pe scurt, visam cu ochii deschiși și credeam că orice este posibil – un mindset pe care încerc să-l păstrez și azi.

Dacă nu ai mai fi nevoită să muncești deloc, cum ar arăta o zi obișnuită pentru tine?

Să fim sincere – nu cred că aș putea să nu fac nimic util. Dar dacă aș avea un ritm mai relaxat, aș începe dimineața cu o cafea bună (fără graba obișnuită), aș citi ceva interesant, aș petrece timp cu familia și aș călători. Aș învăța lucruri noi doar de dragul învățării, fără termene-limită sau stres.

Cum îți alegi afacerile și proiectele?

Foarte simplu: dacă mă trezesc dimineața entuziasmată de un proiect, e un semn bun. Dacă simt că mă forțez să-l fac, e un semn rău. Aleg lucruri care mă provoacă, au sens și pot genera schimbare. Banii sunt importanți, dar dacă un proiect nu aduce și împlinire emoțională, devine doar un job. Iar eu nu vreau un job – vreau o misiune.

Ce consideri a fi o pierdere de timp?

Să te plângi în loc să cauți soluții. Să pierzi ore pe social media fără să-ți dai seama. Să consumi energie cu oameni care nu te inspiră și care îți scad entuziasmul. Pe scurt, orice activitate care nu îți aduce valoare și te lasă cu gândul: „De ce am făcut asta?”

Dar timpul investit cu rost?

Orice activitate care mă ajută să cresc. Să învăț, să cunosc oameni noi, să creez ceva util, să ajut pe cineva, să râd cu familia. Și, desigur, un somn bun – cred că subestimăm adesea puterea odihnei de calitate!

Care este cea mai importantă lecție învățată din educație?

Că nu poți forța pe nimeni să învețe, dacă nu îi aprinzi curiozitatea. Educația nu e despre a turna informații în mintea cuiva – ci despre a-i arăta că a învăța e o superputere. Iar atunci când înveți cu bucurie, nu mai pare „școală”, ci o aventură continuă.

Crezi că există o graniță clară între viața personală și cea profesională?

Nu prea. E ca și cum ai încerca să separi zahărul de cafea după ce le-ai amestecat. Când iubești ceea ce faci, e imposibil să nu te gândești la idei noi chiar și în vacanță. Totuși, încerc să îmi iau pauze și să fiu prezentă în momentele importante alături de cei dragi. E mai degrabă un echilibru dinamic decât o linie clară.

Ai o rutină specială de îngrijire personală?

Nu sunt genul care petrece ore în fața oglinzii, dar cred că îngrijirea de sine este un act de respect față de propria persoană. Am câteva obiceiuri simple: o rutină de îngrijire a pielii, haine care mă fac să mă simt bine și… multă apă! În rest, cred că atitudinea și starea interioară sunt cele mai bune „produse de frumusețe.”

Cât de mult te-a ajutat aspectul fizic în carieră?

Desigur, trăim într-o lume în care primele impresii contează. Dar cred că după primele zece secunde, nu mai e vorba despre cum arăți, ci despre ce transmiți. Poți fi cea mai elegantă persoană din încăpere, dar dacă nu ai carismă, autenticitate și inteligență emoțională, nu vei lăsa o amprentă reală.

Ca mamă, cum definești succesul pentru copiii tăi?

Nu cred că succesul se măsoară în diplome sau conturi bancare, ci în cât de fericiți sunt cu ceea ce fac. Îmi doresc să fie independenți, să-și găsească drumul și să aibă încredere în ei. Dacă se trezesc dimineața entuziasmați de viață, nu doar de „bifat responsabilități,” atunci înseamnă că au reușit.

Ce ți-ai dori să lași în urmă?

Mi-ar plăcea ca oamenii să-și amintească de mine ca de cineva care a făcut o diferență. Nu neapărat la scară globală, ci în viața celor pe care i-am întâlnit. Dacă am reușit să inspir pe cineva să creadă mai mult în sine, să-și urmeze visurile sau să vadă educația ca pe o aventură, atunci îmi consider misiunea îndeplinită.